Într-un spațiu cu istorie, orice element nou intră într-un dialog cu ceea ce există deja. Arhitectura, lumina, lemnul vechi, mobilierul și proporțiile încăperii dau tonul, iar textilele trebuie să-și găsească locul firesc între ele.
În Sala de reprezentare a Universității din București, ferestrele înalte sunt unele dintre elementele care definesc încăperea. Draperiile le însoțesc pe verticală și aduc materialitate unui interior dominat de mobilier istoric și de piese care au aparținut foștilor rectori ai Universității.
Este genul de proiect în care prezența textilelor se construiește mai degrabă prin proporție, textură și cădere decât prin contrast.
Material, lumină și proporție
Pentru amenajare a fost ales un material într-o nuanță neutră și caldă, cu o textură discretă. În lumina naturală, suprafața lui capătă profunzime și reflexe ușor aurii, iar tonul deschis creează o legătură firească între pereții luminoși și lemnul închis al tâmplăriei și mobilierului.
La ferestre de asemenea dimensiuni, proporția schimbă însă totul. Faldurile foarte lungi, greutatea materialului și căderea pe întreaga înălțime fac ca precizia confecției și a montajului să devină esențiale.
În fotografiile finale, toate acestea aproape dispar. Rămâne doar senzația unei draperii care urmărește firesc arhitectura încăperii.
De la confecție la montaj
Draperiile au fost confecționate la comandă, iar instalarea lor a necesitat lucrul la înălțime.
Fotografiile din timpul montajului spun poate cel mai bine povestea dimensiunilor acestui proiect. Schela și oamenii raportați la ferestre dau măsura reală a spațiului, greu de perceput în imaginile finale.
Fiecare panou a fost așezat și ajustat direct în încăpere, astfel încât faldurile și căderea materialului să rămână uniforme.
Un spațiu redeschis
La 1 octombrie 2026, după finalizarea lucrărilor de restaurare, sediul Facultății de Istorie a Universității din București a fost redeschis.
Pentru Cromatique, proiectul a însemnat confecționarea și montajul draperiilor la comandă într-un interior în care intervenția textilă trebuia să respecte atât proporțiile neobișnuite ale ferestrelor, cât și caracterul spațiului.
Poate că acesta este și cel mai frumos rezultat: draperiile sunt acolo, își fac simțită prezența, dar lasă încăperea să-și spună povestea.
